Eclipsa care m-a învățat să mă aleg pe mine
Eclipsa care m-a învățat să mă aleg pe mine
Dacă ai ajuns la acest articol, nu este o întâmplare. Dincolo de simplitatea lui, are o învățătură, iar dacă ai ajuns aici, poate că este chiar pentru tine.
Scriu acest articol, în primul rând, pentru mine, dar și pentru cei care, asemenea mie, au avut momente în care au pus binele celorlalți înaintea propriei liniști. Pentru cei care au fost prea buni, prea înțelegători și au ezitat să ia decizii dureroase, de teamă să nu rănească sau să dezamăgească. Uneori, însă, cea mai grea decizie nu este aceea de a renunța la cineva, ci aceea de a te alege pe tine. Iar când bunătatea nu este însoțită de limite, ea poate înceta să mai fie o calitate și poate deveni o povară.
Recent am fost contactată de o cunoștință pe care am ajutat-o acum zece ani să își înceapă o afacere și să își organizeze primul workshop. Am susținut-o zi și noapte, i-am dat curaj, am învățat-o lucruri pe care, îmi dau seama acum, nu le-a luat niciodată cu adevărat în considerare — a făcut cum a vrut ea. Este o persoană căreia i-am dăruit gratuit timpul meu, iar când treburile au început să îi meargă bine, nici nu a mai avut timp să vorbească cu mine când am căutat-o. Pentru toată consilierea și timpul meu, pe care nimeni nu ți le mai dă înapoi, nu a plătit niciun ban, deși știa că aceasta este munca mea, și nu a făcut niciun gest de mulțumire. Nu am avut așteptări, pentru că știam în ce situație dificilă se afla atunci, dar nici după ce lucrurile i s-au aranjat nu a făcut vreun gest.
Acum, după zece ani, și-a amintit de mine și m-a căutat cu înverșunare, pentru că eu o scosesem complet din viața mea. A aflat numărul meu de telefon de la o cunoștință comună și m-a sunat. La început mi-a spus că de mult a vrut să mă găsească, dar nu a reușit, pentru că a fost dificil. Am întrebat-o: dar de ce acum, și de ce eu? Răspunsul ei a fost că am fost singura persoană care a ajutat-o cu adevărat când i-a fost greu.
Din discuție am aflat că viața ei este acum mai rea decât acum zece ani. Nu mai are unde să stea, stă pe la prieteni, și-a pierdut locuința în care stătea, partenerul — care se droga și o abuza, dar la care s-ar fi întors chiar și așa —, mașina, s-a îmbolnăvit și, din spusele ei, era să moară. Acum este foarte slăbită, dar trebuie să lucreze undeva sub presiune, unde nu îi place, cu trei luni de probă, dar nu are ce face; speră că, dacă se pune pe picioare, se va întoarce la viața ei de dinainte. Mi-a spus că are nevoie de un loc al ei și că a găsit deja o garsonieră pe care și-o permite, dar s-a gândit să vorbească și cu mine, pentru că știa că și eu am o garsonieră pe care o închiriez. Trebuie să menționez că garsoniera pe care o găsise se afla într-un cămin, și de aceea voia la mine — pentru că era într-o zonă bună, cu tot ce ai nevoie în jur. Așadar, nici în situația în care se afla, nu s-a mulțumit cu ceva simplu până să se pună pe picioare; s-a gândit că locuința mea era mai bună și mai bine plasată și a mers la sigur, convinsă că o voi ajuta — se vedea deja în casa mea, iar la vizionare venise deja cu o poză cu patul pe care voia să i-l cumpăr, unul la modă. Atunci mi-am dat seama că am fost ținta ei directă încă de când am vorbit la telefon, și că pe ea nu o interesa nicio altă garsonieră.
Ceea ce nu am spus la început, dar merită menționat pentru ca povestea să fie completă, este ce anume mi-a cerut de fapt: chirie mică, fără depozit și, pentru că eu voiam să închiriez garsoniera nemobilată, dorea ca eu să cumpăr mobilă pentru ea. Eu, dorind să o ajut, m-am gândit o clipă să accept, dar realitatea este că nu îmi permit acest lucru, mai ales acum, când starea mea de sănătate este precară. Nici măcar nu am cum să ajung fizic la garsonieră — voiam să fac niște reparații la baie, ca să-i ofer confortul pe care mi l-aș dori și eu, dar mașina mea este la reparat, iar starea mea de sănătate nu îmi permite să mă urc în autobuz. Aș fi dat iarăși mai mult din mine, și nu am vrut să mai repet povestea — mai ales că este o persoană care nu m-a respectat. De ce aș face atâtea lucruri pentru ea, doar pentru că și-a amintit de mine, ca să mă poată manipula din nou? Erau, așadar, multe semne care îmi spuneau clar: vezi-ți de treaba ta, fiecare cu treaba lui.
Fiind perioada eclipselor, nu am luat nicio decizie, și chiar i-am spus că nu iau decizii majore și nu semnez contracte pe eclipsă — și vreau să spun că, într-adevăr, această practică funcționează. I-am spus că nu iau decizii majore în timpul eclipsei și că, dacă vrea, poate aștepta, iar dacă nu, poate căuta în altă parte — eu nu mă grăbesc să închiriez. La o săptămână de la a o vedea pe această persoană, care nu mi-a dat un "vibe" bun — i-am și spus direct că nu îmi place energia ei — am avut o imagine foarte clară despre ea și despre intențiile ei ascunse. Chiar dacă nu îmi este confortabil să resping pe cineva, am decis foarte ferm să închei orice legătură cu ea.
De ce am spus această poveste
Este o poveste de învățat, mai ales pentru cei care doar dau și sunt folosiți de alții pentru bunătatea lor, fiind considerați proști sau prostuti (cum vorbea cineva despre mine ) sau naivi. Comportamentul acestei persoane arată că nu are niciun scrupul, chiar și după mult timp, în a profita de alții, iar reacția mea față de ea este o lecție pentru acest gen de oameni. Dacă aș fi acceptat cererile ei, care erau clar în detrimentul meu, m-aș fi băgat singură într-o situație dificilă, generatoare de tot felul de probleme juridice și poate chiar de sănătate. Pentru că, deși este o lecție pentru această persoană, este în același timp și pentru mine: să mă protejez, să mă respect. La noi există o vorbă americană, "fool me once, shame on you; fool me twice, shame on me", care înseamnă că, deși prima trădare sau înșelăciune este vina celui care înșală, faptul că cazi în aceeași capcană a doua oară te face responsabil, pentru că nu ți-ai învățat lecția. Să îmi respect cunoașterea și să nu o mai dau cui nu trebuie, să analizez mai bine situația înainte de a ajuta și să îmi cunosc valoarea.
Despre cei care se plâng mereu
Merită spus separat, pentru că este o observație pe care am făcut-o de multe ori: cei care se plâng tot timpul sunt, de fapt, cei mai periculoși. Plânsul constant nu este întotdeauna o cerere de ajutor sinceră, ci de multe ori un instrument — o modalitate prin care aceste persoane obțin compasiune, își justifică pretențiile și evită orice responsabilitate pentru propriile alegeri. Modul lor de operare este să trăiască prin alții: găsesc pe cineva empatic, de obicei o persoană cu o sensibilitate spirituală sau sufletească mai dezvoltată, și se folosesc de bunătatea acelei persoane ca de o resursă. Nu caută soluții, caută pe cineva care să poarte problema în locul lor. Iar când persoana bună începe să pună limite, aceste personaje devin fie insistente, fie dispar și reapar exact atunci când au din nou nevoie de ceva — așa cum s-a întâmplat și în cazul meu, după zece ani de tăcere.
Nu este doar o impresie de-a mea — acest tipar are un nume în psihologie și este documentat. Se numește "victim mentality" (mentalitatea de victimă) sau "playing the victim" (jocul victimei), iar persoanele care recurg la el în mod repetat sunt numite uneori "professional victims" (victime profesioniste). Este vorba despre fabricarea sau exagerarea statutului de victimă, folosită pentru a justifica un comportament, pentru a manipula, ca strategie de adaptare, pentru a atrage atenția sau pentru a difuza responsabilitatea. Persoana care joacă rolul de victimă manipulează activ prin căutarea atenției, inducerea vinovăției și evitarea responsabilității — spre deosebire de cineva care se deschide autentic și acceptă feedback. Un alt mecanism strâns legat este "blame-shifting" (mutarea vinei) — evitarea responsabilității personale prin atribuirea situației unor factori externi, exact tiparul pe care l-am descris mai sus, în care nimic nu este niciodată alegerea persoanei, ci mereu vina circumstanțelor sau a celorlalți. Cercetările leagă frecvent acest comportament de structuri de personalitate narcisiste, unde jocul victimei servește la menținerea unui sentiment de superioritate și la devierea criticii. Așadar, ceea ce simțim intuitiv atunci când întâlnim astfel de persoane are, de fapt, o bază solidă în psihologia manipulării — nu este doar o presimțire spirituală, este un tipar comportamental studiat și numit.
Ce am învățat
Îmi este foarte greu să ies din tiparul meu de a ajuta, și această persoană se află într-adevăr într-o situație foarte dificilă de viață. Cu toate acestea, am luat decizia să nu o mai ajut. Dacă aș ajuta-o acum, nu îmi învăț eu lecția, și nici ea nu învață nimic — iar mecanismele de reglare a karmei vor interveni oricum. Cred că un învățător bun este acela care nu doar îi învață pe alții, ci se învață și pe sine însuși. Nu este ușor, așa cum spuneam mai sus, dar este posibil, și trebuie să punem în balanță argumentele pro și contra înainte de a lua decizii.
Până acum am luat mereu decizii în detrimentul meu, ajutându-i pe ceilalți. Cu surprindere recunosc că această eclipsă de Soare din 12 august, aflată într-o conjuncție strânsă cu Soarele meu din Leu, m-a ajutat să cresc — mi-a dat puterea să spun nu și să mă aleg pe mine.
Sper ca această poveste să ajute, să deschidă mințile și să vă determine să acționați cu hotărâre împotriva celor care ne exploatează și nu au nicino remușcare în a se folosi de ceilalți. Sunt convinsă că sunt multe persoane care au trecut prin povești asemănătoare, și poate veți spune "da, nimic nou, am trecut și eu pe acolo" — dar întrebarea este cât ai schimbat la tine, ca să nu se mai repete. Ceea ce am povestit este o reamintire pentru tine, cititorule, chiar dacă ai trecut printr-o experiență asemănătoare: să nu renunți la tine și să nu cazi în capcana acestor impostori.
Aceste lucruri se întâmplă cu cunoștințe, cu prieteni, cu rude, cu frați, cu străini — deci uneori chiar cu oameni foarte apropiați nouă, cărora le găsim scuze și mergem în detrimentul propriu. Trebuie să avem puterea și discernământul de a lua decizii ferme pentru noi și pentru bunăstarea noastră. Persoanele aflate în astfel de probleme sunt, de fapt, consecințele propriilor alegeri de stil de viață și ale comportamentului lor față de ceilalți. De ce să iau asupra mea o povară care nu este a mea? Dacă nu ne alegem pe noi înșine, acest tip de oameni vor continua să apară în viața noastră, până ne vom învăța lecția.
Cu iubire, Ady 💕
P.S. Am lăsat mesaj persoanei că nu doresc să închiriez și că este decizia mea finală. Nu a avut nicio reacție de supărare sau altceva de acest gen, dar nu s-a lăsat până nu a încercat să mă facă vinovată, spunându-mi că a primit o asemenea veste într-o zi mare de sărbătoare, că persoana la care locuiește are musafiri săptămâna viitoare și nu știe ce va face... Deci manipulare în continuare, exact "blame-shifting"-ul despre care vorbeam mai sus. Acești oameni nu se schimbă. În concluzie: fiți precauți, buni observatori, și alegeți-vă pe voi!
Disclaimer Concepția, experiențele personale, perspectiva și controlul editorial aparțin autoarei Ady Costa. Textul a fost redactat cu asistență AI (ChatGPT) și revizuit de Ady. Imaginile au fost realizate cu ajutorul AI (DALL-E / ChatGPT).
Acest conținut are caracter spiritual și informativ personal. Nu constituie sfat medical, psihologic sau terapeutic și nu înlocuiește consultația unui specialist calificat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu